Frati crestini,

A mai trecut un an si iata-ne din nou la ceas aniversar, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, 14 septembrie, zi de post. Dorim ca bucuria pe care o simte fiecare cu prilejul onomasticii sa fie impartasita si acum, la hramul comunitatii noastre (numit şi “Praznicul Bisericii”).

Asa cum sarbatorim ziua numelui, trebuie sa sarbatorim si numele primit de Biserica noastra la infiintare.

Hramul (termen ce pentru unii poate fi mai putin cunoscut, in functie de zona din care provin, numit “titorie” in Arges sau “ruga” in Banat) trebuie sarbatorit de fiecare crestin al comunitatii prin post, rugaciune si impreuna lucrare pentru toata fapta cea buna fata de aproapele nostru.

Dupa cum am anuntat si in Biserica, sambata, 13 Septembrie, 5.00 p.m. savarsim Slujba Sfantului Maslu impreuna cu Parintele Arhimandrit Nicodim, Parintele Cornel Avramescu si Parintele Ramon Merlos.

Taina Sfantului Maslu este cea de a saptea Taina a Bisericii si se savarseste in toate zilele de miercuri si vineri de peste an, dar mai cu seama in perioada celor patru posturi si la hramul Bisericii. Ungerea cu untdelemn este semn vazut al ungerii de la Duhul Sfant. Credinciosii trebuie sa aduca faina de grau, untdelemn, pomelnic pentru cei vii si jertfa lor la Sfantul Altar.

In Hristos Domnul,

Parintele Iustin Capsa

Iubiti credinciosi,

Este deja traditie ca in fiecare luna sa avem o masa cu specific romanesc. Prin aceasta incercam sa consolidam unitatea dintre credinciosi, dupa cuvantul biblic ”bine este ca fratii sa fie impreuna”, sa ne bucuram si totodata sa ajutam Biserica. Scopul este de fundraising, costurile fiind suportate de familia care organizeaza masa. Donatiile dumneavoastra sunt foarte importante acestea reprezentand singura sursa de venit a Misiunii noastre.

Masa din luna august este donata de fam. Munteanu si va avea loc pe data de 24, dupa Sfanta Liturghie.

Va asteptam cu drag!  

Rev. Fr. Iustin Capsa

Patriarhia Română ia act cu bucurie de hotărârile congreselor celor două eparhii ortodoxe româneşti din America şi Canada care, în aceste zile, după peste şase decenii de despărţire, au decis să se unească sub oblăduirea canonică şi spirituală a Bisericii-mame, Biserica Ortodoxă Română.

Actul de unire este rezultatul dialogului dintre ierarhii, preoţii şi credincioşii celor două eparhii, dialog încurajat de Patriarhia Română.

În luna februarie a acestui an, o delegaţie a Episcopiei Ortodoxe Române din America, condusă de IPS Nathanael, a avut convorbiri la Bucureşti cu reprezentanţii Patriarhiei Române şi personal cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.    

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost informat de aceste convorbiri şi a încurajat reunificarea celor două eparhii ortodoxe româneşti.

Mulţumind Bunului Dumnezeu pentu înfăptuirea acestui act istoric, Patriarhia Română felicită pe toţi cei care au contribuit la realizarea acestei unificări, benefică atât pentru românii ortodocşi, cât şi pentru prezenţa Ortodoxiei în cele două Americi.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Fapte 13, 2 “Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat”.
Fapte 14, 23 “Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.”

Totodata, prin tinerea acestui post se cinstesc darurile Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli la Cincizecime; de aceea, in vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii.

Despre vechimea acestui post marturisesc, in secolul IV, Constitutiile Apostolice. Marturii ulterioare se gasesc la Sfantul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului, la Leon cel Mare, care numeste postul acesta Postul de vara sau al Cincizecimii. La inceput, postul acesta era tinut numai in cercurile monahale si abia mai tarziu s-a extins si la credinciosii din lume.

Spre deosebire de celelalte posturi, care au o durata fixa, Postul Sampetrului are o durata variabila de la an la an, deoarece inceputul lui (fixat in sec. VI) e in functie de data variabila a Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Postul incepe luni, dupa Duminica Tuturor Sfintilor si tine pana in ziua de 29 iunie.

O regula simpla si practica spre a afla durata Postului Sampetrului din orice an este urmatoarea: cate zile sunt de la data Invierii (inclusiv) din anul respectiv pana la 3 mai (exclusiv), atatea zile tine postul.

Dupa Pravila cea mare si Invatatura pentru posturi din Ceaslov:
marti si joi dezlegare cu untdelemn si vin
sambata se poate manca peste.

Post usor tuturor !

Urmând datinile transmise din moşi-strămoşi, creştinii ortodocşii împart în această zi tot felul de bucate specifice sărbătorii: colivă, colaci unşi cu miere, păsat (mălai măcinat mai mare, fiert cu lapte, miere şi puţină untură, pus pe foi de nuc sau tei), fructe şi vin. În multe localităţi din sudul ţării se continuă o tradiţie moştenită de la daci.

De moşi se împart vase de lut – căni umplute cu dulciuri şi opaiţe. De cozile cănilor se leagă ciorchini de cireşe şi flori de tei.

În Muntenia şi Oltenia, odată cu vasele de lut umplute cu cireşe sau căpşuni, se dau de pomană covrigi şi colarezi. De cozile cănilor se leagă bucheţele de trandafiri albi şi flori de tei – mai ales în memoria tinerilor răposaţi din familie.

În Transilvania se împart pachete cu dulciuri pregătite în casă: colaci, biscuiţi, turtă dulce. În Moldova, pe lângă vestiţii cozonaci, cu specific local, se duc la biserică fructe şi colaci unşi cu miere, nucă macinată şi scorţişoară.

Ev. Ioan 7:37-53, 8:12

Acest praznic se sarbatoreste in fiecare an la 50 de zile dupa Sfanta Inviere si la 10 zile dupa Inaltare. Praznicul se sarbatoreste mereu duminica.

Praznicul comemoreaza coborarea Duhului Sfant asupra Apostolilor in ziua Cincizecimii, o sarbatoare de traditie iudaica. De asemenea celebreaza formarea Bisericii prin predica Apostolilor si botezarea miilor de credinciosi care in acea zi au crezut in mesajul Evangheliei mantuirii prin Iisus Hristos. Sarbatoarea mai este de asemenea vazuta ca o culme a relevarii Sfintei Treimi. 

Icoana sarbatorii de azi este cunoscuta ca “Pogorarea Sfantului Duh”. Este o icoana in culori indraznete de rosu si aur semnificand ca este un mare eveniment. In partea de sus din care ies raze care sunt indreptate catre Apostoli. De asemenea, deasupra fiecarui Apostol se poate vedea o limba de foc care semnifica Pogorarea Sfantului Duh.

Cladirea din spatele icoanei reprezinta camera de sus a cladirii in care ucenicii Domnului erau adunati dupa Inaltare. Apostolii sunt infatisati sezand intr-un semicerc care arata unitatea Bisericii. De asemenea, alaturi de Apostoli este prezent si Sfantul Pavel care desi nu se afla in acea zi acolo, a devenit Apostolul Bisericii si cel mai mare misionar. Dintre apostoli, cei patru evanghelisti – Matei, Marcu, Luca si Ioan – tin in mana manuscrise care reprezinta autoritatea invataturii care Mantuitorul le-a dat-o.

In centrul icoanei, sub apostoli, se gaseste o figura de rege pe un fundal intunecat. Acesta este o figura simbolica – Cosmos, si reprezinta oamenii din lume care traiau in intunericul pacatului, idolatriei si al necunoasterii. Aceasta figura poarta in mana o haina alba ce reprezinta invataturile apostolilor. Traditia Bisericii ne arata ca Apostolii au purtat mesajul Evangheliei in toate partile lumii.

In icoana Cincizecimii putem vedea plinirea promisiunii Sfantului Duh trimis prin intermediul Apostolilor care vor invata popoarele si ii vor boteza in numele Sfintei Treimi. Aici putem vedea ca:

• Biserica se naste si este tinuta in unitate prin prezenta si lucrarea Sfantului Duh
• Duhul Sfant calauzeste Biserica in lume pentru propovaduirea Evangheliei
• Duhul Sfant hraneste Trupul lui Hristos – Biserica -, in adevar si dragoste 

RUGACIUNE CATRE DUHUL SFANT

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinarea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

TROPARUL PRAZNICULUI

Binecuvantat esti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaintelepti pe pescari ai aratat, trimitandu-le lor Duhul Sfant, si printr-insii lumea ai vanat, Iubitorule de oameni, marire Tie.

Vizita Consulara in San Diego 2008

In vederea perfectarii unei vizite consulare la San Diego pentru efectuarea de prestatii consulare, va rugam sa va programati la adresa de e-mail: father_iustincapsa@yahoo.com sau (619) 315 7943.

Vizita se va desfasura la o data ce va fi stabilita ulterior, in functie de numarul solicitantilor.

Gama de servicii si prestatii poate fi consultata pe pagina de internet a Consulatului General.

11 Iunie 2008 / SURSA

     „Dacă mi s-ar cere să trimit un mesaj îndeosebi unei singure categorii sociale, l-aş trimite tinerilor, ca să pornească mai departe de unde am ajuns, printr-o îndelungă experienţă, la vârsta mea, ca să nu mai piardă timpul ce le stă înainte, încercând să caute drumul cel adevărat.

      Cuvântul de sfătuire  pe care sunt înclinat să-l dau în urma întregii mele experienţe de viaţă ar fi: Alipiţi-vă cu toată credinţa adevărului lui Hristos şi siliţi-vă să sporiţi din unirea cu El într-o nesfârşită înnobilare, prin asemănarea cu El, Care fiind Dumnezeu şi întrupându-se pentru veci ca Om, a ridicat la suprema înălţime umanitatea Sa şi o va înălţa şi pe a noastră, ajutându-ne să creştem în iubirea Lui şi a semenilor noştri.”

      Pr. Prof. Dumitru Stăniloaie

Duminica a VII a dupa Pasti Ev. Ioan 17, 1-13

Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii.

Este greu să ne imaginăm ce ar fi lumea fără rugăciune. Oare ar mai fi?!

Este şi mai greu, trebuie să recunoaştem, să-L vedem pe Dumnezeu rugându-Se.
Şi totuşi…Dumnezeu Se roagă! Iisus Hristos este Dumnezeul rugăciunii. Este Fiul care Se roagă Tatălui. Uneori în genunchi. Alteori cu mâinile încrucişate. Totdeauna ridicând ochii Săi la cer. Niciodată la pământ.

Din pericopa evanghelică a acestei Duminici, înţelegem existenţa câtorva trepte în ceea ce numim îndeobşte realitatea rugăciunii.

• prima treaptă ar fi cea a timpului
nu am timp să exist/ întru tot ce nu vine şi sunt/ şi nu sunt decât o palmă de cer/ ce a curs şi-a umplut/ cutele unei frunţi de pământ

Să nu ai timp să exişti întru tot ce nu vine şi eşti – defineşte starea de trezvie.

Şi vine ceasul. Adică a venit ceasul preaslăvirii. Tatăl şi Fiul Se preaslăvesc.

Preaslăvirea este durata de dincolo de orice timp, din vecinătatea veşniciei.
Preaslăvirea este starea de stăpânire peste tot trupul pentru viaţa cea veşnică. Sfântul Apostol Pavel afirmă că trupul este pentru Domnul şi Domnul este pentru trup (Gal. 6, 13).

• a doua treaptă ar fi cea a cunoaşterii
Când ai ieşit din robia timpului începi să cunoşti. Ochii inimii tale se deschid spre ceruri şi vezi folosul rugăciunii şi al cuvintelor (Marc Ascetul).
Începi să ai ochiul neîmprăştiat, să te lepezi de trup şi chiar de suflet, să trăieşti prin minte (Evagric Monahul).

În clipa în care L-ai cunoscut pe Tatăl ceresc – singur şi adevărat Dumnezeu şi pe Iisus Hristos – înţelegi ce este viaţa veşnică.

Păzind Cuvântul lui Dumnezeu, devii OM. Noi, oamenii, avem extraordinara şansă de a fi, prin rugăciune, prin liturghie (ce altceva ar putea fi rugăciunea), păzitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, ai lui Iisus Hristos.

Om se numeşte cel ce îngăduie să fie îndreptat – spune Sfântul Antonie cel Mare.

Nu există altă cale de îndreptare în afara Euharistiei. Prin Împărtăşanie, de la păzitor al lui Hristos devii purtător de Hristos.

Dumnezeu rugându-Se, – iată permanenta liturghie care ţine pământul, îl ţine să nu cadă pe cer, altfel l-ar întina atât de mult încât n-ai mai şti unde este iadul şi unde este raiul…

Nimic nu poate omul preţui mai mult decât cuvântul. Cuvântul de la talpa existenţei: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

Tot Sfântul Antonie cel Mare spune că sufletul se află în lume fiind născut, iar mintea este mai presus de lume fiind nenăscută. Între suflet şi minte pendulează Rugăciunea.

Ne aflăm în faţa unui mare pericol: dacă în rugăciune preţuim mai mult cuvintele decât Cuvântul, acelea devin vorbe, iar noi nişte simpli ţipători.

• a treia treaptă ar fi cea a deplinătăţii Bucuriei
Aceasta nu poate fi exprimată prin cuvinte, nici cuprinsă prin cugetări.

Deplinătatea Bucuriei nu este altceva decât primirea focului care învaţă şi arată limpede, prin Rugăciune, calea spre veşnicie.

Dumnezeu să ne ajute! (Sursa)

Ev. Ioan 9, 1-38

Vindecarea orbului din naştere, în zi de sâmbătă.

1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.

2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb ?

3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

4. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.

5. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.

6. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului.

7. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.

8. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea ?

9. Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.

10. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii ?

11. Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut.

12. Zis-au lui: Unde este Acela ? Şi el a zis: Nu ştiu.

13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb.

14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.

15. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd.

16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni ? Şi era dezbinare între ei.

17. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii ? Iar el a zis că prooroc este.

18. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea.

19. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb ? Deci cum vede el acum ?

20. Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.

21. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine.

22. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.

23. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el.

24. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos.

25. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd.

26. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut ? Cum ţi-a deschis ochii ?

27. Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit ? De ce voiţi să auziţi iarăşi ? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui ?

28. Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.

29. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este.

30. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii.

31. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.

32. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.

33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic.

34. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi ? Şi l-au dat afară.

35. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu ?

36. El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El ?

37. Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut ! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.

38. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.